Volumul reuneste studii de istorie comparata a filosofiei romanesti si pe tema romanismului. Textelor care pun in oglinda idei definitorii pentru Descartes si Blaga sau Schopenhauer si Cioran li se adauga altele despre o dimensiune transilvana a existentei, dar si despre Nae Ionescu si faimosul sau curs de metafizica tinut in 1928-1929 ori
„Marta Petreu este o egocentrica prin natura, de o trufie ce se cuvine inteleasa mai ales ca o lipsa de menajamente fata de sine. Orgoliul ei consta in a se lua pe sine ca exemplu negativ, daca pot spune asa, disecandu-se cu un bisturiu ascutit, spre a-si arata suferinta, frustarea, lipsa de speranta si esecul. E vorba de un lirism al
Cartea Martei Petreu exploreaza relatia sofism – manierism, aratand ca toate elementele constitutive ale celui din urma pot fi regasite in sofistica scolii grece din secolul al V-lea i.Hr. Ilustrand diferitele tipuri de sofisme cu exemple extrase din textele unor reprezentanti ai literaturii romane sau universale, dintre care nu lipsesc
Editia a III-a, revazuta si adaugita
Pe la jumatatea anilor ’70, o ruda a autoarei i-a daruit acesteia doua volume cu teatrul lui Eugen Ionescu, indemnand-o sa le citeasca. In urma lecturii unui mare numar de texte de la operele lui Ionescu si corespondenta acestuia cu diversi scriitori, pana la istorii ale literaturii sau lucrari de
Volum aparut in coeditare cu Biblioteca Apostrof.„Boala, spune Cioran, este un rapt care-l «transporta» pe om «intr-o regiune de existenta infinit complicata”: adica, in propria lui subiectivitate. Descrierea acestui taram interior este facuta de tanarul autor in termenii contradictorii: «betie interioara»,
Romanul Martei Petreu aduce in literatura romana un personaj memorabil: Maria, o taranca din Campia Transilvaniei, care, neimplinita in iubire si in viata, ajunge sa-si renege si sa-si blesteme propriile vlastare. Ca o panza de paianjen in miezul careia se afla aceasta mama terifianta, familiile Sucutardean si Valean isi tes existentele intr-o
O remarcabila culegere de eseuri si studii despre scrierile lui Caragiale, analizate dintr-o perspectiva inedita.
Ce cultura teoretica si mai ales filosofica avea Caragiale? Ce gandea el despre lume, despre Dumnezeu, despre arta? Ce credea el, iar nu personajele lui, despre starea Romaniei? Care sunt filosofii pe care i-a citit si cum l-au
„Oamenii nu vorbesc decat despre ceea ce ascundem”, observa, nu fara amaraciune, Cioran, adaugand: „Dac-am comis o greseala in trecut, cu cat o marturisim mai putin, cu atat ceilalti revin asupra ei si-o comenteaza”. Filosoful roman refugiat la Paris si devenit unul dintre marii autori de limba franceza stia ce spune: