Opere I. Poezii
Gellu Naum
„Poate ca fata si suprafata (binomul din titlul volumului din 1994) ar putea fi o buna metafora textuala pentru ceea ce a scris, o viata intreaga, Gellu Naum. Cuvantul suprafata nu are legatura nici cu suprarealitatea, nici cu obisnuita semnificatie de dictionar. Sensul trebuie cautat in alta parte: ca in cazul gemelor, «suprafata» volumelor lui Gellu Naum este suma «fetelor» poeziilor lui, care creeaza impreuna o structura cristalina cu «adancime» si stralucire, cu mare putere de refractare/reflectare.” (Simona Popescu)
„Gellu Naum a fost oracolul unei mari religii. Ca numele uneia dintre scrierile lui, el a fost Medium. Prin el a vorbit suprarealismul, mai limpede ca oricand, mai de neinteles ca oricand. Poezia sa este asemenea uneia dintre acele fisuri nelinistitoare si de neexplicat survenite in zidul iluzoriu al cunoasterii.” (Mircea Cartarescu)
„In cazul lui Gellu Naum, foarte mult m-a impresionat si persoana, pur si simplu mi-a fost drag din prima clipa omul acela. Si am vazut in ce masura aceasta persoana este si text, si persoana, deci n-am mai putut sa diferentiez. Il admir pina in ziua de astazi si, pentru mine, este cea mai buna literatura romana pe care eu o stiu in ultimii cincizeci de ani.” (Herta Müller)
„Intre poezia «certitudinii eruptive», a «mediumnitatii noastre, a tuturora», si cea a comediei limbajului, de subminare a previzibilului rostirii, Gellu Naum si-a conturat un spatiu de maxima libertate a imaginatiei, ce contrazice toate conventiile si in care intimitatea cu misterul existential lasa mereu loc nelinistii, unei straniu-fascinante anxietati.” (Ion Pop)
„Un stil foarte personal ademeneste in poemele lui Gellu Naum, un fel de a vorbi detasat si energic, cu familiaritati si sarcasme tisnite in serie, despre experienta singuratatii si a relatiei, despre cate se intampla si «cate nu se intampla in noi si le uitam acolo».” (Lucian Raicu)
