Un suflet curat. Legenda sfintului Iulian Ospitalierul. Irodiada
Gustave Flaubert
Fie ca este o slujnica ce-si traieste viata sub semnul virtutii, precum blanda si buna Felicite, fie ca trece ca vantul prin cercurile vietii, cum face Iulian, sau ca trebuie sa se lase ucis pentru gloria divinitatii, precum Iaokanann, fiecare personaj trimis in scena de Flaubert este dominat de dorinta sacrificiului de sine. Cele trei povestiri, desi inspirate din epoci istorice diferite, populate de personaje dintre cele mai neasteptate, au in comun experienta indoielii, a dragostei, a singuratatii si a vietii profund religioase.
Gustave Flaubert (1821-1880) este unul dintre cei mai importanti scriitori francezi din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Contemporan cu Charles Baudelaire si, la fel ca acesta, pivot al innoirilor in literatura, Flaubert este influentat mult de Honore de Balzac, de la care preia unele teme, si este recunoscut ca maestru al unor scriitori precum Emile Zola, Edmond de Goncourt, Guy de Maupassant. Principalele opere – Doamna Bovary (1857), titlu care a dat termenul „bovarism“, va ramine de referinta; Salammbo (1862), roman inspirat din istoria Cartaginei; Educatia sentimentala (1869), roman al formarii si al destramarii iluziilor; Bouvard si Pecuchet (1881), persiflare a vanitatii contemporanilor – il mentin pe Flaubert ca nume sonor in arta scrierii, dovedindu-i stilul desavirsit, acuitatea analizei psihologice, realismul, luciditatea si ironia in observarea indivizilor si a societatii.
