Volumul Norei Iuga este scris cu creioane albe, la Viena, in primavara anului trecut. Doar initiatii il pot citi, doar cei ce o iubesc si o admira, doar cititorii autentici de poezie. Ciinele ud e o salcie e cheia dragostei si a urii pentru aproape si strigatul de ajutor al poemului ramas singur.
„Radacinile
Editie revazuta si adaugita
Romanul Sexagenara si tinarul , distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, a fost tradus in Bulgaria, Slovenia, Germania, Spania, Italia si urmeaza sa fie tradus in Franta.
Asezata in fata unui barbat mult mai tinar decit ea, Anna isi istoriseste viata, amestecind
Eram in Herastrau, la parcul de distractii, „Luna-parc“, cum i se spunea pe atunci, sase baieti si o fata: Vintila Ivanceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mihai Teclu, George Almosnino, Iulian Neacsu si Nora Iuga. Infatuatii, arogantii, scandalagii, cosmopolitii – ONIRICII. Baietii trecusera un pic de douazeci, „fata“
Jurnalul berlinez, Berlinul meu e un monolog – cu cele doua parti ale sale, Fasanenstrasse 23 si Stuttgarterplatz 22, scrise la un interval de zece ani – surprinde personalitatea unui oras benefic si malefic totodata, care te seduce si te sperie deopotriva, fixeaza imaginea unui organ viu care respira, pulseaza, celulele
La Zurich, cand intri intr-un magazin, spui „Gruetzi“, la Berlin, „Hallo“, la Buenos Aires, „Ola“, un „Hallo“ intors pe dos, poate unde-i pe emisfera cealalta, la Viena, „Grüss Gott“, dar si la Sibiu, acum 60 de ani, se spunea tot „Gruss