„Dupa prima noastra intalnire, s-a intamplat ceva neasteptat. Stand de vorba, ne-am pomenit prinsi in complicitatea pe care o crea insusi dialogul nostru. A inceput sa ne placa jocul nostru. Mircea Ivanescu s-a lasat impins, pentru o ultima oara, pe coridoarele vietii lui, lasandu-mi senzatia ca i-am prilejuit o mare si finala recapitulare