Umorul, satiricul si grotescul au fost dintotdeauna, in volumele sale de versuri, in Levantul si-n Orbitor, in Enciclopedia zmeilor si-n De ce iubim femeile, a doua coarda la arcul lui Mircea Cartarescu, alaturi de cea onirica si vizionara. In Frumoasele straine ele sunt coarda dintai. Putine carti
Incep cu mila pagina asta alba tu deja o vezi acoperita de litere care acum nu exista, acum sunt doar trei randuri acoperite si restul alb si gol de parca ar trebui sa calc cu niste galosi noroiti peste o zapada intinsa, usor valurita, de o puritate nespusa, sub un soare de iarna egal ca de neon.
Ceva ma trage, aproape zilnic acum, spre caietu-asta ce se-apropie de obstescul sfarsit. Stiu si ce ma face sa deschid mecanic, la ora fixa, paginile astea crosetate atat de egal: iresponsabilitatea. E un raspuns cam lung, dar adecvat, fiindca, intr-adevar, cafeaua si la mauvaise conscience ma vara-n priza si tremur de nevoia de a scrie, dar
Noua carte al lui Mircea Cartarescu aduna cele mai frumoase povestiri, eseuri si articole publicate de el de-a lungul ultimilor ani in antologii si reviste de prestigiu din Suedia, Germania, Austria si Romania. Multe dintre texte sunt inedite in spatiul romanesc.
Subiectele sunt diverse, de la istoria poetului Ovidiu,