Lucian Boia are reputatia unui istoric in raspar cu ideile de-a gata, pe care i-au creat-o zecile de volume cu o tematica luxurianta, de la miscarea nationala romaneasca, pana la imaginarul climatic. Dar chiar si cu aceasta reputatie, Lucian Boia si-a pastrat privilegiul de a nu se transforma intr-un autor-vedeta, ci de a da intaietate absoluta
Lucian Boia, cu bine-cunoscutul sau stil si desfasurand o demonstratie fara cusur, risipeste o alta iluzie intretinuta de istorici si acceptata ca un adevar: credinta ca ar fi existat in anii Primului Razboi Mondial, in ciuda catorva opinii divergente, indeosebi in randul oamenilor politici, o cvasiunanimitate in jurul „idealului
In urma semnalului de alarma tras de istorici si publicisti francezi, potrivit carora Franta s-ar afla in declin, Lucian Boia supune afirmatia unei analize istorice riguroase, intinsa pe cateva secole din istoria atat de bogata a „surorii noastre de ginta latina”.
Cercetand o multitudine de evenimente, de serii statistice revelatoare
Este Tragedia Germaniei o lucrare de istorie revizionista? O reorientare catre „germanofilie“ a unui autor care este notoriu pentru inaderenta la orice curent interpretativ major si comod? Categoric nici una, nici alta. Cartea accepta intru totul lantul de esecuri politice, diplomatice si militare de care insasi
De mii de ani incoace, sfarsiturile lumii se succeda fara incetare. Potop sau incendiu universal, Apocalipsa urmata de Judecata de Apoi, comete devastatoare, prabusiri ale scoartei terestre, invazii ale extraterestrilor, razboi nuclear, dezastru ecologic, dereglari climatice… Toate, din fericire, cel putin pana astazi, s-au petrecut doar
„Asa ne-a fost dat: sa traim o epoca de rascruce. Fascinanta sau derutanta, in functie de perceptia si gradul de adaptabilitate ale fiecarui individ. O istorie se incheie si o alta prinde contur. Nu este sfarsitul lumii, dar e ceva ce oarecum ii seamana: sfarsitul unei lumi. O lume apune si se intrevad, ca prin ceata, contururile nedeslusite
De mai bine de douazeci de ani, istorici de toate varstele si coloraturile sunt dominati de obsesia comportamentului public al intelectualilor romani in secolul XX. S-a scris mult, mai ales de la inaltimea prezidiului unui complet de judecata morala, adesea fara a se putea administra toate probele unui dosar incalcit, dar si fara intelegerea
Romania de astazi. O tara care se incapataneaza sa fie altfel.
„Tarile si natiunile sunt diferite. Asemanatoare si diferite. Romania intra si ea, fireste, in acest joc al asemanarilor si deosebirilor. Nu cumva este totusi si mai diferita? Cu alte cuvinte, nu se situeaza oare mai „excentric”, sub tot felul de aspecte, in raport cu ceea