„Timp de douazeci si cinci de zile, diminetile Anei au inceput toate la fel… La ora 8 fix suna ceasul. in prima dimineata din aceste douazeci si cinci, s-a trezit buimaca. Seara luase un calmant slab, sa poata dormi. Nu si-a adus aminte imediat ce se-ntamplase cu ea, nu numai din cauza sedativului, ci mai ales de la mirosul de cafea